Sfinții, sărbătorile închinate sfinților sunt recelebrări ale iubirii lui Dumnezeu. Și fiecare sărbătoare este o nouă chemare la comuniune. Evocând viața sfântului prăznuit în Biserica noastră pe 11 aprilie – Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Părintele Patriarh reitera că este unul dintre sfinţii români cei mai reprezentativi, cei mai echilibraţi în legătura între cuvânt şi faptă, între credinţă şi cultură, între iubirea faţă de Dumnezeu arătată în rugăciune şi iubirea faţă de semeni arătată în fapte bune; (…) un model de urmat în ce priveşte echilibrul dintre zidirea de suflete şi zidirea de noi altare de rugăciune.
În acest an, în prefirarea zilelor ce amintesc de vremea în care stâlpările și florile ieșite în întâmpinarea Blândului Iisus s-au prefăcut în piroane, e și timpul liturgic închinat Saint Hierarch Calinic of Cernica, recognized „teacher of unceasing prayer”, elected spiritual patron of the Most Reverend Father Archbishop of Suceava and Rădăuților.
Between the incense medallions of confession and prayer in the book Saints - our true friends (Doxologia Publishing House, 2020), which bears the signature of our Father Archbishop, we also find a „portrait in words” of the saint who was the Bishop of Ramnic, born in 1787, canonized in 1955, „inscribed - here on earth - in the diptychs of the Church of the nation, and there - Up in the choir of the Holy Hierarchs, with whom he will participate in the Archpastoral Liturgy of love, in the great cosmic cathedral of God”.
I read and re-read the portrait of this chosen of Heaven, so beautifully and wholly set in a medallion of prayer and words, and I cannot help thinking that I find so poignant notes of self-portrait of the Vlădicăi of today, from the Citadel of Suceava.
St. Calinic of Cernica „was a monk par excellence, dedicated to the spiritual life since childhood, showing himself in all things temperate, demanding with himself, but generous to others. He was the hierarch who never abdicated from the fundamental moral principles by which, moreover, he guided his life, whatever the mission entrusted to him. (...) He knew how to build both churches of the wall and of the soul. The architecture of his foundations breathes the architecture of his soul”. (pp. 73-75)
The Archpriest of Christ had a kindness springing from an authentic mystical experience and he distinguished himself both by his literary and spiritual - missionary and cultural - activity, as well as by his organizational activity.
A hieratic portrait is also the one put into words by Father Dumitru Stăniloae, in Sermon at the canonization Mass of Saint Calinic of Cernica, din 23 octombrie 1955: „E uimitor cum încăpeau şi se armonizau în el contemplaţia lumii dumnezeieşti şi privirea atentă la amănuntele vieţii concrete, trezia care urmăreşte gândurile cele mai subţiri ale minţii şi atenţia care combină şi realizează planuri prudente şi precise de zidire, organizare şi gospodărie. Unitatea se realiza – poate – prin faptul că cele de jos le vedea în lumina şi sub imboldul celor de sus. În armonia frumoasă a raţiunilor divine, Sfântul Calinic contempla schema ordonată a planurilor ce avea să le realizeze jos, iar în cele de jos surprindea razele luminii de sus. Dacă ziua întocmea planuri de biserici, avântul acesta făţuitor şi chipurile în care înfăptuia aceste lucruri, le primea, ca dintr-un izvor nesecat, din citirile şi rugăciunea de noapte. Căci Sfântul Calinic a iubit cărţile şi a fost un om al rugăciunii.”.
Și, cum spuneam, „mă caută” și mă și află, reconfirmări că fiecare dintre aceste irizări de hieratic portret se regăsește, și-n „arhitectura” sufletului Părintelui Arhiepiscop Calinic, neostoit în a sluji necontenit și deplin Cerul Înalt, îmbăiat în lumină de sfinți. Îmi vin mai întâi în minte nenumărate mărturii din sutele de pagini ale numărului omagial Theologica Pontica (nr. 1/2021, Universitatea „Ovidius” Constanța, Academia de Teologie Ortodoxă – Chișinău), ce i-a fost – în urmă cu ceva timp dedicat: mai bine de trei decenii de jertfelnică slujire, spre 90 de lucrări publicate, „lucrări care vor dăinui în suflet, în istorie şi veşnicie” – mii de slujbe săvârşite, peste 400 de biserici construite, peste 800 de biserici restaurate şi pictate, construirea a nenumărate aşezăminte sociale, dar şi aproape 1000 de case parohiale şi sociale construite din temelie.
Apoi, doar amintite din goana gândului, în cel dintâi an, la Suceava, redeschiderea Mănăstirii Solca și numirea primului stareț după 236 de ani; redeschiderea Mănăstirii Pătrăuți și numirea primei starețe, după 200 de ani; Programul „Nicio casă fără Noul Testament”; constituirea Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, reconfigurarea și redimensionarea magazinului de obiecte bisericești, care cuprinde acum depozitul de colportaj „Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea”, pangarul „Arimateea – Bucurii pentru suflet” și lumânărarul „Arimateea – Lumină pentru suflet”.
Sau, în cel de-al doilea, așa cum răsar atenției din răsfoirea doar la o primă privire a celor 456 de pagini ale Raportului de activitate – 2021, publicat la Editura Crimca: manifestările aniversare „Serbarea de la Putna -150. Continuitatea unui ideal”; sute de vizite pastorale în parohii și filii, la mănăstiri și schituri; zeci de vizite la așezăminte sociale, medicale și cultural-educaționale; multe proiecte editoriale, multe cărți publicate, nenumărate articole și cuvinte de învățătură redactate; redeschiderea a încă trei mănăstiri (Ilișești, Ițcani, Bălinești) și înființarea Mănăstirii Arbore; coordonarea și susținerea a numeroase proiecte educațional-culturale și filantropice, la nivel regional și național, pentru copii și tineri; campanii și programe destinate persoanelor aflate în dificultate din comunitățile parohiale din județul Suceava; Eclesiarhia „Sfântul Iacob Putneanul Mitropolitul”; Trapeza Comuniunii „Sfântul Ioan cel Milostiv Mitropolitul”; coordonarea curentă a lucrărilor la Centrul Eparhial „Dosoftei Episcopul” și la Centrul eparhial birouri „Mitropolit Silvestru”.
Iar retrospectiva înfăptuirilor din ultimii trei ani, din Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, n-ar fi deplină în afara celor prezentate și în Adunarea Eparhială de la începutul acestui an: aprobarea proiectului de restaurare a întregului ansamblu al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și începerea lucrărilor; finalizarea Casei „Dositei Episcopul”, destinată personalului monahal, continuarea lucrărilor de construire a Centrului Cultural „Silvestru Andrievici Mitropolitul”; construirea în proximitatea Mănăstirii Cămârzani a unei fabrici de lumânări; numeroasele evenimente desfășurate sub egida Anului 2022, „Moștenirea Mușatină – Cultură, Credință, Istorie”, manifestări prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de Suceava”, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod, a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” – Părhăuți, ctitoria boierului Gavril Trotușan, și a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Solca, ctitoria lui Ștefan Tomșa al II-lea Voievod.
Nu-s nicidecum de înfrățit cu tăcerea nici repetatele procesiuni cu Moaștele Sfântului Ioan cel Nou, Baldachinul sfântului și întreagă suita de evenimente liturgice, eclesiale, culturale și patrimoniale organizate anual de hramul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava. Și nici grija stăruitoare în sprijinirea celor de lângă noi, atât de încercați de război: „(…) a mers de mai multe ori în punctul de frontieră Siret, a vorbit cu voluntarii, mulțumindu-le și încurajându-i să stăruiască în jertfelnica lucrare a slujirii aproapelui, s-a asigurat de bunul mers al acțiunilor de sprijinire a celor aflați în nevoie, a discutat cu cei direct implicați în acest demers filantropic, pentru a răspunde cu promptitudine dificultăților și nevoilor identificate. Nu în ultimul rând, a încercat să mângâie și să întărească, prin rugăciune și binecuvântare, sufletele întristate, înfricoșate ori dezorientate ale celor care s-au trezit peste noapte parte a unui conflict pe care prea puțin îl înțeleg.”
From all of them, the vocation of the founding is steadfast. In the fulfillment of each one of them, they are prayers. Prayers among those that strengthen and confess the faith in truth.
All the best to you, Your Eminence, Your Eminence, Archbishop!
Daniela Ceredeev
