Numeroși credincioși și-au îndreptat astăzi, 8 februarie 2026, pașii spre mănăstirea ctitorită de Mușatinii Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă pentru a așeza în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” moaștele unui alt mare mărturisitor al credinței în Mântuitorul Hristos, Sfântul Ioan cel Nou, nelăsându-se descurajați de vremea neprietenoasă, specifică lui Făurar, cum este cunoscută popular luna februarie.
În Duminica a XXXIV-a după Pogorârea Sfântului Duh, ce așază înaintea creștinului două tipologii de fiu, ambii deficitari în a înțelege iubirea generoasă a părintelui lor: unul care crede că farmecul vieții poate fi gustat doar în afara relației filiale și altul care, prin ascultarea sa golită de dragoste, nu reușește să depășească mentalitatea de argat, ei au ales să aducă prinos de rugăciune Multmilostivului Dumnezeu și să-și reevalueze propria stare duhovnicească și relația cu Tatăl.
În dimineața celei de-a doua duminici a Triod, a cărei temă evanghelică – întoarcerea fiului risipitor – readuce în atenție importanța pocăinței în relația creștinului cu Dumnezeu, dar și a împlinirii cu smerenie, fără a aștepta răsplată, a voii Lui, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a fost întâmpinat cu multă bucurie de clerici și credincioși în paraclisul în care se află așezate, pentru o vreme, cinstitele moaște ale celui dintâi ocrotitor al Moldovei.
După ce a adus gând de mulțumire marelui mucenic din Trapezunt pentru că mijlocește neîncetat înaintea Tronului Ceresc pentru Biserica de pe aceste meleaguri și a îmbrăcat veșmântul slujirii, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul amenajat lângă turnul-clopotniță al complexului monastic ce trece printr-un amplu proces de restaurare. Înaltpreasfinția sa a fost înconjurat în comuniune euharistică de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori ai așezământului monahal îndrumat duhovnicește de starețul Serafim Grigoraș, precum și clerici ai Catedralei Arhiepiscopale, coordonați de arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh.
Dialogul dintre strană și altar a fost susținut de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, dirijată de pr. Lucian – Ionuț Tablan Popescu, care a oferit răspunsurile liturgice la rugăciunile și ecteniile înălțate lui Dumnezeu de cei afierosiți lui prin Taina Hirotoniei.
În răstimpul rânduit împărtășirii clericilor, arhim. Hrisostom Ciuciu, viețuitor al Mănăstirii Putna și asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași, a explicat înțelesul duhovnicesc al pildei consemnate de Sfântul Evanghelist Luca și rânduite pentru această zi, pornind de la necesitatea de a lărgi conceptul de post. Acesta nu trebuie limitat la „o luptă grea și istovitoare, de lipsuri și înfrânare”, ci trebuie însoțit de „efortul de a ne așeza în adevăr”, conștientizând nu doar „cine suntem noi și cum ne raportăm la Dumnezeu și la aproapele”, ci și „Cineeste Dumnezeu și unde vrea El să fim.”
Subliniind că „accentul nu trebuie pus pe înfrânare ca scop în sine, ci pe orientarea vieții spre Dumnezeu, premiul către care suntem chemați să alergăm”, și că în acest demers este bine să distingem cu onestitate între libertatea autentică and falsa libertate, părintele arhimandrit a adus în actualitate unul dintre personaje, explicând că fiul risipitor simbolizează omul care confundă libertatea cu autonomia și ajunge, prin îndepărtarea de Tatăl, la o formă de sclavie și pierdere a demnității. Momentul de criză îl trezește, iar adevărata lui greșeală nu este risipa sau păcatul în sine, ci înstrăinarea de Cel Care l-a creat, Care este sursa vieții și a luminii, și iluzia libertății, căci „libertatea fără o ancoră devine, paradoxal, o formă de sclavie față de propriile instincte sau față de presiunea socială”.
Concluzionând, părintele Hrisostom a punctat că pocăința pune capăt autosuficienței fiului și îl reașază pe drumul către Tatăl, cu nădejde și încredere în iubirea Lui. „Pocăința este, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, «întoarcerea în inima lui Dumnezeu». Pilda aceasta ne învață că ea este nu numai cu putință, la îndemâna oricui, indiferent cât de căzut ar fi, chiar mort sufletește fiind, ci mai mult decât atât ea este cea care ne învie. Învățăm că noi ne putem întoarce în inima lui Dumnezeu în primul rând pentru că această inimă este mereu deschisă. Să ne gândim mai des la Tatăl și la dragostea pe care ne-o poartă și ne vom dori pocăința, o vom iubi și nu ne vom mai teme de ea. Astfel pocăința ne va face ca pe Fiul care deși „mort era”, acum iată „a înviat”, ba mai mult, iată acum este și moștenitor. Așa ne vrea Dumnezeu, așa să vrem și noi să fim și drumul nostru de întoarcere în inima lui Dumnezeu va fi lin, cu folos și plin de bucurie. Așa să ne ajute Dumnezeu să ne petrecem viața de acum înainte.”
La finalul Sfintei Liturghii, în calitate de gazdă, Părintele Arhiepiscop Calinic i-a mulțumit oaspetelui pentru cuvântul de învățătură, cei care doresc să aprofundeze bogatele sensuri teologice ale acestei pilde având posibilitatea să lectureze și exegeza ierarhului, Venirea în sine – condiție sine-qua-non a mântuirii, pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Întâistătătorul eparhiei le-a împărtășit apoi celor aflați între zidurile cetății mănăstirii cu hramurile Sfântul „Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință și Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou”, Decalogul la Duminica a XXXIV-a după Pogorârea Duhului Sfânt (a întoarcerii fiului risipitor), inclus în volumul „Decaloguri la Triod, Penticostar și Octoih. Repere morale în căutarea sensului”, una dintre cele mai recente apariții la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Decalogul sintetizează tâlcurile pericopei evanghelice de astăzi, punctul 9: Vino-ți în sine, smerindu-te, și vei fi vrednic să primești veșmântul țesut din har și lumină, inelul logodirii cu Hristos și încălțămintea necesară pentru a merge pe drumul virtuților. evidențiind rodirea bogată a pocăinței în inima curățită de egoism.
Înainte de a-i binecuvânta pe credincioși prin stropire cu apă sfințită, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a citit rugăciuni de dezlegare pentru sănătatea sufletului și a trupului, dar și pentru cei care sunt cuprinși de nemiloasa boală a depresiei.
Îmbogățiți duhovnicește prin participarea la cea mai importantă slujbă din cultul ortodox și prin înțelegerea pilduitoarelor cuvinte ale Mântuitorului, cei prezenți în această zi la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava s-au bucurat, pe lângă binecuvântarea arhierească, și de întâlnirea cu ocrotitorul lor mult iubit, poposind preț de o rugă la racla cu cinstitele moaște ale tânărului Ioan, grabnic ajutător și mare făcător de minuni, binefăcător al Moldovei și al întregii țări, ca să îi întărească în hotărârea de a împlini cele ce se cuvin și a se bucura de ospățul pregătit de Părintele ceresc pentru fiii Săi.
***
Triodul este una dintre cele trei mari perioade în care este împărțit anul liturgic, însumând zece săptămâni, de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sfânta și Marea Sâmbătă, în care rugăciunile, cântările și rânduielile specifice îi însoțesc pe credincioși în urcușul premergător Învierii Domnului. Pericopele rânduite a se citi în cele zece duminici reprezintă un îndemn repetat spre cercetarea de sine, demers necesar pentru primenirea sufletul și primirea lui Hristos cel răstignit și înviat înăuntrul inimii. Această perioadă liturgică se remarcă prin canoanele cântate la strană, care cuprind trei cântări (ode), și nu nouă, cum sunt în mod obișnuit, imnele având preponderent drept temă pocăința și întoarcerea la Dumnezeu. O altă caracteristică a Triod o reprezintă săvârșirea tuturor celor trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur and Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
foto credit: Mihai Grosu
