,,Dacă memoria este capacitatea tuturor de a aduna în minte oameni, informații, întămplări, amintirea devine averea personală a fiecăruia dintre noi, ceea ce sufletul, inima păstrează, ceea ce nu pot să uite, iar în cazul aparte al Preasfințitului Părinte Timotei, ceea ce ne cheamă în luminișurile pădurii sale ca să ne aline, să ne ajute sau, pur și simplu, să ne bucure. Aparte, deoarece, fiind așternută pe hârtie, este dintru început destinată și altora. Aparte, deoarece, cu siguranță, nelipsită de zguduiri, dureri, amărăciuni, amintirea sa din copilărie până la vârsta de acum preferă partea însorită, frumoasă a vieții”.