,,Acest interval dintre cele două Sâmbete, care ne pregătește pentru întâlnirea cu Hristos în lumina învierii Sale, e mai mult decât o mângâiere sau o tămăduire a rănilor noastre de suprafață. E o intrare în taina răscumpărării omului, care se poate actualiza în fiecare inimă receptivă și în carnea fiecărei vieți însetate de Dumnezeu. Este vorba despre fiecare dintre noi într-un fel care s-ar putea dovedi eliberator, dar nu rămânând la noi înșine, ci ieșind ca Lazăr din „mormântul lenevirii” și din inerția minții, înțelegând sensul „biruinței prin smerenie”, al așteptării pe care Dumnezeu o are în relație cu noi, dându-ne seama de riscul infidelității și cutremurându-ne în fața Celui Care pe Cruce a însoțit cele șapte rostiri cu și mai adânci tăceri”.